Ciresul (Prunus avium) este cultivat inca din cele mai vechi timpuri, datorita fructelor sale delicioase. Ciresele sunt primele fructe proaspete ce apar primavara.
Ciresul este raspandit in toate zonele geografice ale tarii. Pomul dezvolta o radacina puternica, tulpina este dreapta, cu scoarta neteda ce se exfoliaza. Frunzele sunt mari, aspre si cu marginile zimtate. Florile sunt albe, lung pedunculate. Fructele au o mare valoare alimentara. Acestea contin: apa, vitamine (A, C, complexul B), fier, magneziu, potasiu, zinc si zaharuri. Coditele de cires au proprietati terapeutice.
Ciresul: crestere si fructificare:
Cresterea radacinilor este influentata de proprietatile solului. Partea aeriana creste greu in primii ani de la plantare. Acesta formeaza natural coaroane aerisite si bine luminate. Din mugurii floriferi se formeaza inflorescente ce contin 2-4 flori. Inflorirea are loc dupa aproximativ 15 zile cu temperaturi de peste 8 grade Celsius. Polenizarea este entomofila autosterila. Pentru ca polenizarea sa se desfasore normal, este necesara plantarea mai multor soiuri in livada. Pentru o recolta buna trebuie sa se polenizeze 30% din numarul de flori de pe pom. Ciresul produce primele fructe dupa 3-4 ani, iar dupa 5-6 ani atinge potentialul de productie. O livada de cires poate ramane pe rod timp de 30-40 ani.
Cerintele fata de clima si sol
Ciresul este un pom iubitor de caldura. Se dezvolta bine in zona dealurilor mici si mijlocii. Acesta are un repaus profund si nu este afectat (foarte rar) de ingheturile tarzii. In faza de deschidere a florilor, ciresul rezista la temperaturi de – 2 grade Celsius. Ciresul se dezvolta bine in zonele unde cad 600-700 mm precipitatii pe an. Apa stagnanta din sol determina asfixierea radacinilor. Umiditatea excesiva in faza de coacere-parga determina craparea fructelor. Este o specie iubitoare de lumina. Se recomanda plantarea pe versantii cu expozitie sudica. Pe terenurile umbrite, fructele au o calitate redusa, iar ramurile se degarnisesc rapid. Prefera solurile adanci, permeabile, cu o textura usoara. Nu suporta solurile grele, umede si reci.
Ciresul: Pregatirea terenuluipentru plantare
Terenul trebuie ales cu grija deoarece ciresul nu suporta stagnarea apei. Parcela pe care se va infiinta livada trebuie sa aiba expozitie sudica, iar randurile de pomi trebuie sa fie orientate pe directia nord-sud. Acest lucru asigura o cantitate mare de lumina pe toata perioada zilei. Terenul se lucreaza conform regulilor generale. Daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni, puteti aplica urmatoarele erbicide: Roundup Classic, Roundup Energy.
Terenul se fertilizeaza cu 20-30 t /ha gunoi de grajd. Se recomanda desfundarea terenului (la 60 cm), pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor. Daca nu aveti posibilitatea sa efectuati aceasta lucrare, solul se sapa manual. Toate corpurile straine din sol, se aduna si se elimina din parcela. Terenul trebuie sa fie bine nivelat.
Pentru o plantare de precizie, se poate realiza pichetarea terenului. Pichetarea este operatiunea prin care se marcheaza, pe teren, pozitia fiecarui pom. In locul de plantare a pomilor se introduce un tarus. Astfel, se va realiza o plantare de precizie. Ciresul este sesibil la unele componente chimice rezultate din descompunerea radacinilor altor specii. Nu se planteaza dupa el insusi sau dupa visin, cires, nectarin, piersic, prun sau alte samburoase (decat dupa 5 ani).
Plantarea ciresului
Perioada optima de plantat este toamna. Atunci pomul suporta cel mai bine transplantarea si porneste mai repede in vegetatie primavara. Pentru asigurarea polenizarii, se planteaza cel putin trei soiuri diferite, in randuri alterne. In functie de vigoarea pomilor se recomanda doua scheme de plantare: 4 metri distanta intre randuri si 3 metri distanta intre pomi pe rand (pentru soiurile cu vigoare mica) si 5-6 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre randuri (pentru soiure cu vigoare mare). Puietii se vor procura din pepiniere sau statiuni pomicole autorizate.
Inainte de plantare puietul trebuie pregatit pentru noile conditii din livada. Pentru a stimula dezvoltarea radacinii aceasta se fasoneaza. Operatiunea se executa cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. Radacinile moarte se inlatura complet, iar cele vii se scurteaza cu 7-8 cm. Operatiunea urmareste mentinerea unui sistem radicular cat mai sanatos.
Fasonarea se realizeaza doar daca puietul a fost scos din sol recent. Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor. Mocirlirea reprezinta introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa. Stratul de mocirla ajuta la acomodarea pomului cu noile conditii din sol si mentine umiditatea din jurul radacinilor. Mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii.
Plantarea propriu zisa: Aceasta etapa incepe prin saparea gropii. Daca terenul nu a fost lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa aiba urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Daca terenul a fost lucrat corespunzator, groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi. In acest caz, groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm. Pamantul scos din partea superioara a gropii se amesteca cu gunoi de grajd bine descompus si se introduce la baza gropii. Introduceti in groapa puietul astfel incat, radacina sa stea pe stratul fertil de la baza. La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord. Daca punctul de altoire este acoperit de pamant, altoiul va emite radacini proprii. Dupa plantare solul se uda bine, iar langa puieti se introduce un tutore.
Lucrari de intretinere la cires
In primavara se asigura necesarul de apa, iar livada se mentine curata. Solul din jurul pomilor se sapa si se acopera cu gunoi paios. Pe langa conservarea apei, stratul de mulci determina cresterea activitatii microbilogice din jurul radacinilor. In primavara, se desfac materialele de protectie din jurul pomilor si se asigura necesarul de apa. In cazul livezilor tinere, irigarea este obligatorie. In jurul pomilor, solul se sapa superficial si se acopera cu resturi vegetale (mulcire). Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere. Intervalul dintre pomi se mentine curat deoarece buruienile consuma apa si nutrientii necesari pomilor. In primii trei ani de vegetatie nu se folosesc erbicide.
Taierile se executa in fiecare an. Aceste lucrari asigura productii constante si o durata cat mai mare de exploatare a plantatiei. In prima primavara de la plantare, toti lastarii se scurteaza la 90 cm de la nivelul solului. In toamna, se aleg 3 lastari amplasati uniform pe pom. Acestea vor forma scheletul viitoarei coroane. Restul cresterilor se elimina. Lastarul axului principal se taie deasupra unui mugure orientat spre exterior.
In al doilea an de la plantare, cei 3 lastari alesi se scurteaza la inaltimea de 1.2 m de la nivelul solului. Toti lastarii lacomi si cresterile vegetative luxuriante se elimina. In al treilea an se alege cate o ramura de prelungire pentru cei trei lastari alesi. Acestea trebuie sa fie orientate spre exterior si scurtate la lungimea de 60 cm. Se suprima toti lastarii lacomi si concurenti cu ramurile principale. Daca ramurile anuale nu depasesc lungimea de 80 cm, ele nu se scurteaza. Pe partea superioara a lor pot fi muguri de rod. Ramurile anuale se vor scurta (daca e cazul) pentru a norma productia. Ranile mai mari de 2 cm se vor acoperi cu mastic.
Ciresul suporta bine taierile din timpul vegetatiei (in verde). In luna iunie lastarii lungi de 20-30 cm se ciupesc. Aceasta operatiune stimuleaza dezvoltarea mugurilor de rod si reduce vigoarea pomului. Dupa aceasta operatiune se elimina lastarii lacomi. In luna august (dupa recoltare) taierile se fac dupa principiile de baza. Aceste taieri pot inlocui taierile din timpul repausului vegetativ.
Dupa formarea coroanei (1-4 ani) taierile se reduc. In urmatorii ani ( anii 5-10) pomul isi mentine forma si capacitatea de fructificare. In acesta perioada taierile constau in eliminarea lastarilor lacomi, limitarea inaltimii si eliminarea ramurilor ce se intersecteaza. Dupa 9-10 ani de rod, pomul se va regenera prin taieri severe. Se elimina treptat ramurile vechi de 5-6 ani, pentru a stimula dezvoltarea ramurilor noi.
Stimularea: Aceste operatiuni stimuleaza pomul sa produca mai multe fructe, sa intre pe rod mai repede sau sa dezvolte lastari mai puternici:
- Dresarea ramurilor: reprezinta schimbarea pozitie naturale a ramurilor, in sensul aproprierii de verticala. Aceasta determina cresterea si fortificarea ramurii respective. Aceasta operatiune se realizeaza cu precadere in faza de maturitate a pomilor. In aceasta faza cresterile vegetative lipsesc, iar acesta operatiune duce la intinerirea coroanei;
- Inclinarea ramurilor: consta in schimbarea pozitie ramurilor, in sensul aproprierii de orizontala. Aceasta operatiune determina cresterea mugurilor de rod pe ramura respectiva si duce la aerisirea coroanei. Ramurile pot fi inclinare sub orizontala pentru a se obtine o rodire abundenta. Aceasta operatiune se practica in faza de tinerete a pomilor, cand cresterile vegetative sunt predominante.
- Arcuirea ramurilor: prin acesta schimbare de pozitie, partea bazala ramane ascendenta, iar partea terminala este inclinate sub orizontala (descent). Aceasta operatiune determina atat cresterea vegetativa a ramurei, cat si garnisirea ei. Pomi cararoa li s-a aplicat arcuirea incep sa rodeasca mai devreme cu 2-3 ani.
- Incizia transversala: intreruperea vaselor liberiene printr-o taietura fina cu o lama ascutita. Taietura se face deasupra unui mugure.
- Incizia longitudinala: Se executa o taietura fina pe lungimea trunchiului. Aceasta operatiune ajuta la cresterea in grosime a trunchiului.
- Torsionarea: consta in rasucirea unei ramuri sau o unor lastari. Aceasta operatiune stimuleaza fructificarea.
- Frangerea ramurilor: Se practica in cazul ramurilor care au o orientare neprotrivita. Fructificarea apare rapid pe ramurile frante.
Intervalul dintre randurile de pomi se mentine curat. Buruienile concureaza cu pomii pentru apa si nutrientii din sol. Din acest motiv trebuie eliminate. Acestea se pot toca cu freza, pentru a aduce un aport de materie organica in sol. Totusi, cea mai pratica solutie este erbicidarea. Se poate utiliza o gama larga de erbicide: Centurion, Agil, Fusilade Forte, Pantera, Leopard. Erbicidarea se face cu grija, pentru ca vaporii erbicidelor sa nu atinga fruzele pomilor. In primii trei ani de viata ai pomilor nu se folosesc erbicide. In conditii de irigare, pe intervalul dintre randuri se poate cultiva: ceapa, usturoi, salata, ridichi sau arbusti fructiferi (catina, zmeura, mure, etc).
Irigarea este obligatorie in livezile tinere si in zonele cu deficit de precipitatii. Cele mai bune rezultate se obtin prin udarea pe brazde si prin picurare. Astfel, se reduce aparitia bolilor foliare. Se pot aplica 3-5 udari, din care 2 dupa recoltare. Se recomanda utilizarea de 400 metri cubi/ha/ udare.
Datorita conditiilor meteo capricioase din ultimii ani, pomi fructiferi sunt deseori afectati de ingheturile tarzii din primavara. Acestea pot compromite total viitoarea recolta si pot duce la moartea plantatiei. Pentru a proteja pomii, puteti apela la o operatiune destul de simpla. Cand se anunta temperaturi scazute,in livada se ard materiale usor de aprins, dar care produc o cantitate mare de fum. Exemple: cauciucuri, paie, gunoi de grajd, reziduuri petroliere, turba, etc.
Indiferent de starea de aprovizionare a solului, ciresul are nevoie de fertilizare suplimentara. Pentru a produce o tona de cirese, plantatia consuma : 2.3 kg azot, 0.2 kg fosfor, 1.7 kg potasiu, 0.15 kg calciu, 0.1 kg magneziu si o serie de microelemente. In cazul culturilor intensive se recomanda aplicarea de 300-400 kg ingrasamant complex NPK. Pomii reactioneaza bine la ingrasamintele foliare. Se pot aplica urmatoarele produse: Cropmax, Amalgerol, BlackJak, Terra-Sorb, Florone, Raykat Engorde.
Pentru a distruge focarele de infectie din livada, se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna). Pot fi combatuti cu succes daunatorii care ierneaza in stadiul de ou (inelarul, afidele, acarienii), pe ramuri sau in crapaturile scoartei (paduchii testosi). Tratamentele se vor aplica in ferestrele iernii cand temperatura este mai mare de 5 grade Celsius.
In cazul bolilor, primul tratament (dupa caderea florilor) se face cu produse pe baza de cupru. A doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara, la dezmugurit. Substantele se dizolva in apa si se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor. Se pot utiliza urmatoare produse: Zeama Bordeleza, Champ, Funguran. Aceste tratamente se aplica in zile insorite, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante. La 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol (150 ml la 10 l de apa). Exemple de produse: Confidor Oil sau Ovipron.
Ciresul: Recoltarea
Operatiunea se realizeaza cand fructele au ajuns la maturitatea deplina. Cand sunt gata de recoltare, fructele capata culoarea si marimea caracteristica. Operatiunea se realizeaza cu grija, pentru a nu vatama fructele. Daca recoltarea nu se face la timp, fructele se stafidesc in pom. Ciresele se recolteaza cu tot cu codita. Pastrarea fructelor se face in locuri ferite de umiditate.
Spalarea cireselor se va face doar inainte de consum.
Te-ar putea interesa si: